Întreprinderea 2400

Volumul 1: Misiunea de salvare
Volumul 2: Planeta dragostei

2-7

Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea

data românească 13 martie 2401

Planeta Eminescu se vede deja pe hublouri, mare și albastră. În câteva ore vom ajunge acolo, așa că am pornit pregătirile pentru momentul istoric în care voi înfige steagul în numele României pe această planetă sălbatică pe care nici o ființă inteligentă nu a pus vreodată piciorul. Am strâns toți cei 20 de ofițeri ai Întreprinderii la navetă, ca să mă însoțească, în uniforme de gală. O să fie înghesuială în navetă, dar se poate sta și în picioare în momente de asemenea importanță.

Am donat pentru această misiune steagul meu personal pe care l-am primit de la Președinte când am fost înaintat la gradul de comandor. E de mătase, cu lance de stejar, lucrată cu fier și șapte straturi de lac. Stema cu un moldovean și un oltean care cu o mână își dau mâna și cu cealaltă se strâng reciproc de gât e brodată cu fir de aur și paiete sidefate. Un steag excepțional pentru o planetă excepțională.

*

Mici probleme neașteptate au încetinit procesul de revendicare a planetei Eminescu. Când să înfigem steagul am fost întâmpinați de un cortegiu de oameni și alte rase bipede de tip mamifer, cu toții în pielea goală. I-am somat să se acopere, că nu se cade să se comporte așa pe o planetă demnă. Au refuzat ferm. Apoi i-am întrebat ce caută pe planeta Eminescu, care în mod normal e pustie. Au refuzat să răspundă și ne-au somat la rândul lor să ne dezbrăcăm, pentru că în calendarul lor e luna nudismului și hainele sunt strict interzise la ei pe planetă. La ei pe planetă! Evident că am refuzat asemenea somație indecentă, mai ales că nu aveau arme.

Ne aflam într-un impas, așa că am ordonat echipajului de aterizare să își seteze fazerele pe incapacitare, moment în care ne-am trezit pe navă. Se pare că nudiștii dețin un teleportor pe planetă de putere mare. Din păcate teleportorul nostru încă nu a putut fi reparat. Din fericire însă, nudiștii au avut bunul simț să ne teleporteze și naveta înapoi în hangar.

Bineînțeles că asemenea incursiune ilegală pe teritoriul României nu poate fi tolerată. Cu siguranță nu aveau pașapoarte, pentru că nu aveau buzunare și cu siguranță nu erau români pentru că românii sunt un popor decent. Noi nu umblăm pe afară în fundul gol decât în locuri special amenajate ca plajele de la Eforie, Costinești și 2 Mai. Am rechemat ofițerii la navetă, împreună cu 15 cadeți înarmați din cadrul forțelor de securitate ale navei. O să fie și mai înghesuit pe navetă dar drumul până la suprafață  durează doar șase ore deci nu ar trebui să fie vreo problemă.

*

Ne-au teleportat înapoi pe navă iar. De data aceasta împreună cu un teanc de pliante. Dacă ar fi să cred aceste pliante, planeta Eros, după cum o denumesc ilegal presupușii ei locuitori este o colonie de nudiști-ateiști-poliamoriști de peste 50 de ani, sau mai bine de trei generații și este locuită de aproape 100 000 de suflete, în mare parte oameni. Aceștia au migrat între anii 2343-2346 pe o planetă virgină de la marginea galaxiei, ca să evite persecuția din cardul Federației. Povestea lor este cu siguranță inventată pentru a cauza probleme deoarece calculatorul navei Întreprinderea spune clar că 5DE9-M2 este nelocuită.

Am verificat cu inginerul nostru șef, lt-major Spătaru și, se pare, spre surprinderea mea, că bazei de date a navei Întreprinderea nu i-a mai fost făcut un update dîn 2340, când a fost retrasă din uz militar. De aceea Eminescu apărea în baza noastră de date ca fiind nelocuită. O eroare regretabilă dar care nu schimbă nimic. Eminescu a fost aprobată pentru revendicare românească de guvern și lipsește doar formalitatea înfigerii steagului. Eu sunt un om tolerant și sunt dispus să le ofer nudiștilor ateiști poliamoriști pașaport românesc. Doar am un întreg batalion birocratic cu mine. Am renunțat la forțele de securitate și am umplut naveta cu bunătăți. O țuiculiță, o șunculiță, niște mici, cartofi, tot ce ne trebuie să ne înțelegem cu localnicii amiabil. Până la urmă suntem cu toții oameni. Și extratereștri, mă rog, unii dintre ei.

*

Au refuzat grătarul pe motiv că sunt vegani. Am înțeles asta din broșuri, dar era totuși o ocazie specială. Apoi au refuzat orice discuție deoarece purtăm haine în luna fertilității, ceea ce e interzis pe planeta Eros. I-am zis un usurător „nu faci tu reguli pe pământ românesc, domnule!” și ne-au teleportat înapoi pe navă.

Înțeleg că cultura lor nudistă necesită anumite comportamente dar acestea sunt incompatibile cu felul meu de a fi. Deși tolerez și aplaud curajul alegerilor lor de viață, este sub demnitatea mea să mă dezbrac în fața unor oameni necunoscuți. Nu pot negocia în asemenea circumstanțe. Cum să faci o planetă numai pentru sex? Înțeleg, în viața omului sexul e important, dar trebuie să ai aspirațiuni mai înalte. Ce tot atâta sex, sex, relații și sex. Eu, spre exemplu, deși o iubesc nespus  pe nevastă-mea, nu m-am mai gândit la ea de când am decolat din București. Pentru că am priorități sănătoase și datorie față de țară. Nu am timp să stau să mă gândesc la sex de dimineața până seara, ca toți neisprăviții.

Nu îmi găsesc steagul. Ne-au teleportat înapoi fără steagul meu! Cu siguranță acesta este un act de declarație de război. Rasele și Cristoșii mamelor lor de degenerați! Am pornit alarma roșie și am ridicat scuturile. Nu pleacă nimeni de aici până nu punem steagul patriei pe planeta Eminescu și până nu zburătăcim toți perverșii de pe pământ românesc! Ei cred că e de joacă cu Aristide Bucelan și ingeniosul echipaj al navei Întreprinderea? Ei bine, nu e!