Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea
data românească 9 martie 2401
Astăzi ne-am întâlnit întâmplător cu o delegație spontană a Regatului Cristalin Telepatic, rasă aliată cu Federația care controlează câteva sisteme din acest sector al galaxiei. Am discutat politică și cultură cu ei la nivel mintal ore în șir. Au o gândire surprinzător de complexă, pentru forma lor fizică simplă. E nevoie de o minte care vede dincolo de aparențe pentru a putea relaționa cu ei. I-am condus înapoi la naveta lor micuță la finalul zilei cu convingerea că între noi s-au format niște prietenii trainice.
Jurnalul personal al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord
data românească 9 martie 2401
Am câștigat pariul cu Manea. Toată rația lui de fructe pe trei luni. „N-ai cum să-l faci pe căpitan să vorbească cu niște pietre, Stelică, las-o-n morții mă-sii!” zice el la șeptica de noapte din cantină de acum trei zile. Așa că am modificat niște fișiere din enciclopedia galactică, am luat niște pietre și o machetă de navetă cardaniană pe care o aveam de când eram mic și așa s-a născut măritul Regat Cristalin Telepatic. Nici măcar n-am găsit cristale! Erau fix pietroaie din ghiveciul ficusului de la el din birou! Le-am pus în machetă, a apărut prostul la întâmpinare și doar m-am prefăcut că comunic telepatic cu pietrele. Normal că s-a prefăcut și el dup-aia, ca să pară deștept. A plimbat pietrele alea pe navă toată ziua. Le-a arătat diplomele lui de doctorat, tot tacâmul. După „plecarea” „cristalinilor” mi-a pus o mână pe umăr și mi-a zis. „Bă, Stelică, în sfârșit am dat de niște ființe care-s la nivelul meu. Așa da aventuri în spațiu!”. Am fost de acord. Cum să nu fii?
Azi mi-a scos doctorița ațele din fălci și pot să dau din gură iar. Mare chestie că am mâncat cu paiul două săptămâni. Oricum, cât mănânc eu? Țuica intră la fel și cu paiul. Chiar a meritat să-l aud pe Aristide cum fleomfăie ordine și sleorpăie salivă în timp ce vorbește. Sigur eu i-am dat mai bine, dar la mine în familie avem mandibula subțire și se crapă repede.
Timp de 10 minute am fost de acord cu el. M-a luat cu „Mă Stelică, ăștia-s handicapați. Cum să pierdem două luni că le trebuie lor să apară extraterstru în echipaj în acte? Și țigan pe lângă, futu-le muma-n cur cu birocrația și regulamentele lor”. Și eram complet de acord. Apoi zice „trebuie să scoatem matricea de transmisie sub-spațială din funcțiune. N-au cum să vină colindători dacă n-ai sonerie, știi ce zic?”
Știam exact ce vrea să zică și aproape i-am zis „bă Bucelane, hai că poate nu ești așa idiot cum pari cu fața aia”. La care el scoate fazerul și dă să tragă în matrice. Îi zic „bă, te-ai dilit? O scoatem din priză și aia a fost”, da el că nu, că trebuie să fie realist, în caz de verifică ăia, că nu știi când vine un supracontrol. Că mai bine o explodează autentic și dup-aia o repar eu, că oricum n-am nimic mai bun de făcut.
N-am apucat să zic nimic că trage idiotul fix în placa de bază. O săptămână de muncă minim mi-ar lua să o refac diodă cu diodă. Și m-a luat nebunia și direct i-am dat un pumn în dinți, cu paharul de țuică în mână. Îi zic. „Ia uite, ca să fim siguri a explodat și te-a lovit în față. Autentic, nu?”. La care chelosul se ridică de jos, ia un taburet și mi-l sparge de cap. „Din fericire ai sărit tu în față și te-a lovit cel mai mult pe tine” zice, cu gura plină de sânge. Și mie îmi sărea pe nas cu jet, nu zic nu. La care el îmi întinde mâna să mă ridic, îl pun un picior pe genunchi și îl trag de mână și îi fut un cap în gură din picaj de aud cum troznește. Ne-am luat somn amândoi.
Nu repar matricea aia nici mort. Aia e, nu putem contacta nimic pe o rază mai mare de 10 ani lumină. Nu mai pot eu. De parcă nu putem să ne terminăm misiunea fără păreri de pe Pământ. Să o repare Bucelan dacă are chef și-l duce capul.
