Întreprinderea 2400

Volumul 1: Misiunea de salvare
Volumul 2: Planeta dragostei

2-13

Jurnalul monahal de sihăstrie spațială a cuviosului Macarie, preot de campanie și psiholog al navei Întreprinderea

data românească 3 aprilie 2401

Ca de obicei, instinctele mele legate de oameni au fost corecte. N-ai cum să te înțelegi cu degenerații. Poate așa, pentru un moment-două par oameni cu care poți discuta, cum lași garda jos, cum se întorc la modul lor de gândire pervers și bolnav. Acum m-am convins că nu e loc de Dumnezeu, Iisus, decență, cumpătare și bun simț în sufletul lor. E prea ocupat cu perversiuni, păcate și apucături meschine.

Totul mergea bine, părea că ne înțelegem, până când au venit toți funcționarii ăia publici de pe Întreprinderea să ceară azil politic aici. Imediat m-au dat de-o parte și s-au dus la ei să-i primească, să-i pupe în fund, să le arate frumusețile planetei și să le toarne-n ureche propaganda lor poliamoristă. Brusc am devenit din cel mai nou cetățean al planetei pe care toată lumea vrea să-l cunoască al 421-lea cel mai nou cetățean al planetei pe care toată lumea vrea să-l cunoască doar dacă nu-s ocupați ceilalți 420.

Și doar le-am explicat în diferite adunări publice că am stat luni de zile cu oamenii ăia pe navă și sincer, chiar nu merită să locuiască pe Eros pentru că sunt foarte plictisitori, anoști și lipsiți de personalitate. Toată lumea de pe navă știe că mie îmi place să fac glume. O dată n-a râs un birocrat la glumele mele. O dată! Păi ăștia-s oameni de ținut prin jur? Erosienii n-au vrut să audă. Că ei sunt societate deschisă care primesc pe toată lumea, la fel cum m-au primit și pe mine. Toată lumea, înțeleg. Dar chiar așa, chiar toată lumea? Fără un mic proces de filtrare? Nu toată lumea e compatibilă cu stilul de viață hedonist-intelectual-progresist de pe Eros. Cu siguranță șobolanii ăștia de tastatură monosilabici n-au ce căuta pe asemenea planetă. Nici măcar nu le dădeam împărtășanie cu lingura bună, de argint. Mereu când intram în secțiunea de birouri a navei era un miros acru de transpirație stătută și salată de vinete mâncată la birou și toți aveau fețe la fel de acre ca aerul de acolo. Și numai conversație de-aia despre ce au mâncat, ce au mai văzut la multi-media. Cum să vrei genul ăsta de oameni la tine pe planetă?

Pe deasupra, sunt prea mulți. 420 de oameni. Ai crede că nu-s prea mulți dar absolut în orice loc te duci, bar, piscină, saună, unul e acolo și e în centrul atenției. Să povestească cum era el funcționar public și s-a simțit sugrumat de viață până a văzut planeta asta și a înțeles că viața poate fi și altfel. Păi asta am văzut și am înțeles și eu! Înaintea lor! Iar un preot e mult mai departe de un degenerat decât un angajat de ghișeu de la departamentul de achiziții și rechiziții! Schimbarea mea a fost mult mai mare și mai interesantă, dar n-ai cu cine să te înțelegi.

Așa că aseară m-am dus la bunul meu prieten, ministrul de externe al planetei care m-a luat în gazdă de când am aterizat, n-am reținut cum îl cheamă și mi-am exprimat îngrijorarea față de ce se întâmplă. I-am explicat că pur și simplu nu toată lumea se potrivește cu planeta. Că unele incompatibilități deranjează cetățenii și nasc conflicte pe o planetă unde nu ar trebui să fie conflicte. A fost de acord cu mine însă mi-a spus că problema e de la mine. Că eu nu sunt compatibil cu stilul de viață de pe planeta Eros.

Mi-a spus că au fost foarte multe plângeri formulate de cetățeni împotriva mea în ultimele zile. În principal pentru că mă duc la orgii și nici măcar nu îmi dau hainele jos, darmite să fac sex. Păi scuzați-mă că am principii, ce să zic. N-am făcut dragoste, că dragoste i se zice, decât cu o singură femeie toată viața, nevastă-mea, și nici cu ea de vreo doi ani că tot eram obosiți, ba eu, ba ea.  Ce să zic, săracul Macarie e nesimțit pentru că nu vrea să-și repornească viața romantică fix când vor niște degenerați! Marele meu păcat! Că mă duc la orgii să socializez! Răstigniți-mă că-mi place compania umană! A crezut Macarie că poate aici oamenii sunt altfel, dar peste tot sunt la fel!

După care îmi zice că problema principală nu e că nu fac sex la orgii, ci că țin alți oameni din făcut sex. Că mă duc să vorbesc cu ei și să le povestesc de nevastă-mea și ce probleme am avut cu ea fix când ei încearcă să mențină o erecție. Așa e viața pentru bietul Macarie: el crede că formează o conexiune cu alți oameni și alți oameni o fac pe deranjații! Cică am omorât sute de erecții cu comentarii neadecvate. Poate ei sunt neadecvați! La asta nu s-au gândit, nu? Tot timpul problemele sunt vina lui Macarie. Peste tot unde e nevoie de un țap ispășitor, cine să fie? Macarie.

Mi-a spus că ar fi bine să mă întorc pe Întreprinderea înainte să plece de pe orbită. Moment în care m-am hotărât să plec. Mi-am dat seama că am încercat în zadar să îi aduc pe acești păcătoși pe calea credinței. Că unii oameni pur și simplu nu pot fi salvați. S-au născut în mocirlă morală și mor în mizerie socială, fără să creadă în nimic mai mare decât penisul lor. Fără scop în viață, fără limite și fără smerenie.

Am fost foarte trist și m-am învârtit prin oraș aiurea toată noaptea. Dimineață am mâncat ceva, m-am mai învârtit puțin și am dat de o navetă de la Întreprinderea. Pe ea era Manea, secundul, tras la față și mai slab cu 5 kile de ultima oară când îl văzusem. Avea un licăr așa în privire, ca de câine isteț. M-a luat în brațe, bucuros și a zis că-l așteaptă pe căpitan, care negociază de zor cu Erosienii, de ore bune.

După câteva ore în care am completat REBUS a apărut și căpitanul, nervos. A vrut să mă dea afară din navetă, nu m-a recunoscut fără barbă. A crezut că-s un erosian de rând. L-am lămurit că sunt chiar eu, cuviosul Macarie și am încercat să-i povestesc toate aventurile mele de pe Eros, dar nu era atent. Se uita în gol, încruntat.  A stat așa vreo oră, apoi s-a ridicat brusc și a anunțat că ne întoarcem pe Întreprinderea și vom pleca pentru totdeauna din sistemul ăsta de descreierați de la marginea galaxiei, după ce mai facem o mică oprire.

Mă bucur să mă întorc pe Întreprinderea unde mi-e locul. Experiența asta a fost, cum bănuiam de la început, un test. O planetă de plăceri trupești care nu a reușit să mă ispitească. Ba mai mult, m-a făcut să plec cu credința mai puternică și m-a făcut să înțeleg că unii oameni doar merită lăsați în plata domnului, că n-ai cu cine. Unii oameni încearcă să-l înțeleagă pe Dumnezeu și alții construiesc stadioane pentru sex, că atât îi duce capul.