Jurnalul oficial de bord adițional al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea
data românească 30 ianuarie 2401
O zi de însemnătate deosebit de tragică s-a abătut asupra Federației. Nava Tesla, perla științifică a federației, a deviat din motive imposibil de conceput de la traseul warp prestabilit și a ieșit din hyperspațiu în interiorul unei stele din sectorul Sirius-Epsilon-344. Mi se spune că cel mai probabil au fost dezintegrați la nivel molecular într-o fracțiune de secundă. Cuvintele sunt de prisos. 820 de membri ai echipajului de bord împreună cu Prof. Dr. Comandor Ahmed Ndoumbe, cea mai importantă minte științifică franceză a secolului trecut, au pierit instantaneu. Ce accident imposibil de înțeles. Ce soartă crudă și bizară. Parcă erau blestemați. Întâi accidentul științific în care au fost blocați extradimensional și acum asta. Cum au putut ieși din warp in interiorul unei stelei nu se poate ști. E funcția principală a unui computer de bord să calculeze traseul în așa fel încât așa ceva să nu se întâmple. Tot ce pot specula e că nava lor nu era încă deplin funcțională din cauza accidentului anterior.
Cred că resimt pierderea inestimabilului Prof. Dr. Comandor Ahmed Ndoumbe mai tare decât alții, ținând cont de cât de mult l-am apreciat. Îmi vine doar să strâng din dinți și să scutur un pumn în aer, sfidător cu această soartă care-i stinge pe cei mai buni dintre noi. Nici măcar n-am apucat să joc cu el o partidă de-aia de șah spațial cu patru planșe una peste alta, cum joacă oamenii deștepți. Nu pot să nu mă gândesc însă și pozitiv, la tot ce a lăsat în urmă stimabilul om de știință. 4 premii nobel. Nenumărate descoperiri științifice. Un întreg subdomeniu al fizicii extradimensionale denumit după el. Patru copii dintre care trei cu cariere muzicale promițătoare. Sunt sigur că data viitoare când voi vizita Comandamentul Central al Federației, printre statuile de la intrare ale nenumăraților eroi galactici voi vedea și fața blândă, nasul cârn și barba stufoasă a marelui om de știință Ahmed Ndoumbe. Sunt sigur că mă voi uita la acea statuie, o lacrimă îmi va da în colțul ochiului și mă voi gândi că poate într-o zi, lângă acea statuie va fi și o statuie a persoanei mele.
Dar destule regrete. Suntem oameni militari aflați într-o misiune critică. Cei de pe nava Nisos se bazează acum doar pe noi. Soarta întregului echipaj și a amiralului Clinton e pe umerii capabili ai singurei nave românești din spațiu! Nu avem timp de lamentări. Avem oameni de salvat! O să avem timp de lamentări după!
Jurnalul personal adițional al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord
data românească 30 ianuarie 2401
M-am dus la căpitan. Era la el în cabină. Direct un pumn în gură i-am dat, nici n-am stat pe gânduri. S-a clătinat puțin, că n-am dat prea bine și a zis „carceră, curte marțială și minat pe asteroizi scrie pe tine, canalie!”. Râd la el și zic „Da? Cum mă arestezi, cum dau pe goarnă tot, băi marinar de apă dulce. Am înregistrat toate conversațiile cu tine. Dăm la târnăcop împreună, să moară mama, că toată ideea cu sabotajul a pornit de la tine. Cică calculează mă Stelică cu torpila aia pur teoretic, așa. Pur teoretic, futu-ți morții mă-tii!”.
După care sar să-i mai dau un pumn dar se ferește și-mi dă unul în tâmplă. Da așa, fără să strângă pumnul bine. Și începe să țipe și să se țină de degete. Și le-a îndoit mai tare decât m-a durut pe mine. După care sare să mă gheruie și să mă tragă de păr și mă înfig și eu în părul lui și îl apuc de guler și ne tot lovim și ne tot zgâriem vreun minut așa până ni se taie respirația și cădem în cur. Am impresia că amândoi am fost surprinși de cât de proști eram la bătaie. Eu, cel puțin, nu-mi imaginam că doi oameni care nu știu deloc să se bată se pot extenua în așa hal fără să se lovească serios unul pe altul.
După care se ridică icnind, se sprijină de biroul lui și zice. „Acuma că ne-am calmat și că am stabilit că asta e, n-ai ce să faci, eu zic că mai bine te duci să storci cât poți din motorul ăla warp al nostru cât poți, ca să ajungem la Nisos până explodează. Încă putem să ieșim eroi din rahatul ăsta, locotenent-major!”.
*
În mod normal Tesla n-ar fi avut cum să iasă din hyperspațiu direct într-o stea. Mă gândesc că din cauză că au fost blocați în spațiu extraplanar, timpul lor subiectiv nu s-a mai suprapus cu curgerea normală a timpului și calculatorul de bord a calculat pozițiile stelelor la săritură la alt timp decât cel prezent, de unde și eroarea fatală.
*
S-a înecat motorul. L-am supraturat. Nu pot sări de warp 4.5 fără să risc să mi se oprească de tot reactorul. Nu cred că reușim să ajungem la Nisos până explodează. Am o zi foarte proastă.
