Întreprinderea 2400

Volumul 1: Misiunea de salvare
Volumul 2: Planeta dragostei

1-8

Jurnalul personal al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord

data românească 30 ianuarie 2401

N-ai cum să zici că rahatul ăsta e vina mea!

E o chestie elementară, dracu, te învață în clasa I la școală. Dacă ai o scuză bună să nu faci ceva, nu faci! Ce rahat morți pișat i-a apucat să plece în misiune de salvare cu impurități la dilitiu? Aveau o scuză bună! Puteau liniștiți să dea mesaj „am încercat să vrem, dar nu s-a putut”. Orice om normal așa ar fi făcut! Cum să faci ceva când poți să nu faci și să nu dea nimeni vina pe tine că ai fi putut să faci? Cum să riști să-ți explodeze motoarele pentru o misiune de salvare? Clar le-a spus computerul de bord că au impurități cristalele! Nu e vina mea de nici o culoare! De unde să știu eu că ăștia sunt tâmpiți și se riscă pentru binele altuia? E împotriva naturii! Doamne ferește ce idioți. Și acum dacă se află chestia cu țuica la dilitiu, mie o să mi se spargă în cap. Că doar pe cine o să dea vina? Pe Spătaru, ca de obicei. Nici o problemă nu e problemă dacă ai pe cine să dai vina. Te învață și la școală în clasa I!

*

Am rulat niște simulări pornind de la datele de diagnostic ale fregatei Nisos venite cu mesajul de SOS. Vaporizarea alcoolului din țuică în rezervorul de dilitiu a crescut presiunea din interiorul reactorului la 2100 de kilopascali. Constrictoarele magnetice nu au putut fi blocate la presiunea aia fără a risca imposiblitatea reinițializării reacției de dilitiu, moment în care au apărut microfracturi pe reactorul warp și na, știe toată lumea ce se întâmplă când apar microfracturi pe reactorul warp. E la mintea cocoșului.

Am stat și m-am mai gândit la situație și mi-am dat seama că poate principii pe care noi, românii, le considerăm de bază în societate, ca „nu face absolut nimic dacă ai o scuză bună să nu faci nimic” și „nici o problemă nu e problemă dacă ai pe cine să dai vina” nu sunt atât de elementare și pentru restul Federației. Poate ăia 100 de ani în care s-au bătut olteni cu moldoveni, apoi moldoveni aliați cu olteni împotriva ardelenilor, apoi iar moldoveni cu olteni, apoi insurecția bănățeană și chiar și partea aia în care toată lumea s-a adunat să construiască lagăre de exterminare pentru maramureșeni ne-au rupt de restul planetei, cultural. Poate ne-am format un set de apucături și principii care nu-s neaparat la fel cu apucăturile și principiile restului Federației. Poate a fost puțin și greșeala mea că am presupus că amiralul Clinton și echipajul navei Nisos o să gândească românește.

Chiar am futut buha grav.

Dar, din fericire, cu ajutorul unui alt motor warp putem preînâmpina colapsul reacției de dilitiu. Pur și simplu redirecționezi fragmentarea spre alt reactor, compensezi și stabilizezi. Nu e mare chestie. Se poate face și cu motorul nostru, și cu motorul navei Tesla, care oricum o să ajungă la orbita de derivă a Nisosului înaintea noastră, cu viteza lor nativă de warp 9.

*

A venit căpitanul Bucelan în cabina motoarelor. Era la fel de palid și tras la față ca și mine. Îl măcina clar. Dau și zic „Căpitane, cred că ideea aia a noastră cu…” și el mi-o taie brusc. ”Locotenent Stelian Spătaru, nu știu ce vrei să implici dar nimeni de pe nava asta n-are vreo responsabilitate legat de ce se întâmplă pe altă navă. Pe deasupra, de ce să vorbim despre lucruri care n-are rost? Și ca să se stabilească clar, eu n-am avut nici o idee și nu știu ca tu să fi avut vreo idee. Și dacă, să presupunem, ai fi avut vreo idee, nu vreau să știu de ea, s-a înțeles?”. Am tăcut, am înghițit în sec. După care scoate fazerul și începe să îmi topească alambicul până-l face artă abstractă. După care se relaxează puțin, se așează pe scaunul meu și zice cu o față gravă, frecându-și fruntea în palme:

„Mă Stelică, înțeleg din raportul tău că e foarte ușor atât pentru nava noastră cât și pentru Tesla să salveze nava Nisos aflată într-un accident regretabil.”. Dau din cap și zic. ”Probabil se descurcă Tesla până ajungem noi acolo”, la care el oftează și zice. ”Fix de-asta am venit la tine, măi Stelică. Îți dai seama cum ar arăta pentru federație și țara noastră și mai ales cum e văzută țara noastră în Federație să fim noi ăia care-l salvează pe amiralul Clinton? N-ai cum să ai pilă în Forțele Armate mai mare decât el. Păcat că o să ajungă ăștia de pe Tesla înaintea noastră. Oare nu există, totuși, vreo posibilitate?”.

*

Am stat și m-am gândit pur teoretic, așa. Știm traiectoria pe care Tesla o să plece în warp după ce-și calculează traseul. Pur teoretic așa, zic. Dacă am inversa polaritatea unei torpile de fotoni și am detona-o fix când ăștia intră în warp și devin undă, am putea, pur teoretic, să formăm un câmp gravitațional local destul de puternic încât să le devieze traiectoria cu vreo 10 grade. Ceea ce ar însemna că ar ieși din warp la ceva ani lumină distanță de destinație, timp lejer pentru Întreprinderea să ajungă înaintea ei. Și nu explodează nimic, nu e rănit nimeni. Pur teoretic. E datoria mea să raportez la căpitan această posibilitate și nu mint, ca inginer mi-ar plăcea să văd dacă funcționează. Dar ca ofițer o să îi recomand căpitanului să nu apelăm la așa ceva. Sunt un patriot și aș face orice ca România să fie văzută în lumina pe care o merită, dar sabotarea unui aliat chiar nu e ceva ce se face. Mai ales a doua oară.