Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea
data românească 16 ianuarie 2401
În aval de Proxima Centauri am avut întâlnit pentru prima oară o altă navă în istoria acestui voiaj inaugural: o șalupă stelară de trubaduri spațiali! Nouă la număr, din diferite rase de diferite culori, mărimi și forme, aceștia ne-au încântat echipajul ore în șir cu muzică, povești și alte giumbușlucuri. Cu greu ne-am luat la revedere de la acești vestitori ai aventurilor ce urmează. Simt că a fost o experiență care ne-a îmbogățit cultural atât pe mine cât și pe restul echipajului, în ciuda micului incident medical simultan și ulterior.
Jurnalul personal al Lt. Dr. Magdalena Rotaru, medic militar al navei Întreprinderea
16 ianuarie 2401
Aparent niște migratori spațiali au reușit azi, cu ajutorul unui teleportor biologic portabil să îi fure plămânii matelotului Vrote . Nu am apucat să văd nici extracția organului nici migratorii că în ziua aia eram setată pă certcetare și n-am ieșit din cabinet. L-am conectat pe matelot la un plămân mecanic la timp, din fericire. Va trebui să stea imobilizat în aparat două săptămâni cât îi clonez un organ nou. Aparent plămânii umani sunt o delicatesă pentru diferți extratereștri care se vinde scump pe diferite piețe negre.
Credeam că o să fie altfel: extratereștri, boli exotice, ocazii să reprezint de unde am venit și de ce am ajuns unde am ajuns. Dar în afară de prostioara asta cu plămânul prescriu pastile de stomac și repar mandibule fracturate când se bat ăștia la motoare. Aia puteam să fac și acasă-n Berceni. Măcar de-i furau 3-4 organe vitale în același timp, să fie o provocare, să reprezint.
Toată lumea s-a apucat de scris jurnale acum vreo lună, la sugestiile căpitanului. Am evitat. Am simțit că e o tenație să mă descarc, să mă destăinui, să vorbesc despre secretul teribil pă care îl port de o viață. E riscant. Da păn spațiu e drumul lung. E greu să nu te gândești la secretul despre care nu poți să vorbești nici cu brigada din Berceni, nici cu tovarășii de la medicină, nici cu camarazii de la academie, și nici cu echipajul navei Întreprinderea în atâta timp liber. Decât mama și Dumnezeu știe ce-i în sufletul meu. Da’ s-au adunat prea multe..
