Jurnalul personal al locotenent-comandorului Ștefan Manea, ofițer secund
data românească 31 ianuarie 2401
Am o mâncărime care nu pot s-o descriu.
*
Cică suntem în nuștiu ce sistem, ceva, misiune critică. Zice căpitanul că echipajul unei nave a ajuns pe o planetă cu capsulele de salvare și trebuie să îi salveze cineva de acolo, că e o planetă destul de nașpa. M-am băgat. Toată lumea știe cum fac gagicile când le salvezi: „Mamă, Fănele, ce curajos ești, ai iubită? Eram așa speriată, credeam că n-o să mai apuc să fac sex vreodată!”. Cum să nu se bage băiatu’?
*
Mda. N-a fost cum mă așteptam. Erau vreo trei-patru care ar fi arătat OK în mod normal da acum erau destul de jigărite și pline de nămol și cu hainele rupte și nu ca-n filmele porno când au și machiaj pe dedesubt. Și erau șocate și înghețau de se căcau pe ele și sincer cumva le înțeleg că nu prea le ardea de flirtat. Am zis un „Ce faceți fetelor, ce mișto se vede ceru’ de pe planeta asta și chestii, ia uite, au două luni, ca să vezi!” și chiar n-a percutat niciuna. Am dat uniforma jos și am cărat la navetă la bustul gol un fraier cu genunchii pocniți și tot nimic. Până la urmă mi s-a tăiat și mie. Măcar am salvat pe toată lumea. 642 de oameni a zis locotenentul Stelian că sunt, 642 am adus.
*
20 de drumuri am făcut cu naveta. Asta e muncă de șofer de autobuz. Descarc ultima tură de zgribuliți și zice căpitanu’ că mai e un tâmpit pe o navă de adus. Zic hai că na, tot am curul amorțit de la scaun, ce mai e un drum. Oricum nu fut nimic azi. Mi-a dat doi băieți de la securitate cu mine.
*
Deci era un moș pe punte, nu știu ce încerca să zică, da’ era foarte agitat și avea un fazer. Duf! A tras în tavan cu el și băieții mei s-au tupilat instantaneu. Piu! Trag în el să-și ia somn și îi iese nuștiuce scut din mână. Avea mână de robot cu șmecherii în ea. Și cum apăsa el pe butoane la mânuța lui jeap, sar peste o consolă și jbaf direct un genunchi în coaie. De-ălea n-avea de robot. Vin și băieții mei, îl târâm la navetă și fix când plecăm cedează scutul navei mari și începe să se topească ca o ciocolată lăsată pe bord în spatele nostru. Cât bulan să ai?
*
Zice lumea că cică i-am stâlcit un testicul amiralului Clinton. N-am auzit de el, sper că nu e vreun om important. Căpitanul a dat mâna cu mine și toată lumea m-a aplaudat. Cică m-a propus pentru o medalie. Super tare! Sigur o să fie impresionat tata!
Jurnalul personal al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord
data românească 31 ianuarie 2401
A venit idiotul la mine. Și doar i-am zis că nu pot să bag mai mult de warp 4.5 fără să explodeze motoarele. Zice „Măi Stelică, dar dacă aruncăm niște balast? Poate niște canapele. Avem foarte multe canapele pe navă. Nu ne-am mișca mai repede?”. Zic „Categoric. Dacă am fi pe Dunăre și Întreprinderea ar fi vapor. Dar în spațiu nu e ca pe brațu’ Sulina, ce să faci.” I-a picat fața.
*
Nu! Nu avem undă tractoare! De ce mă tot întreabă lumea abia acum dacă avem undă tractoare când am scris în toate rapoartele că nu avem undă tractoare? Chiar nu citește nimeni rapoartele mele? Au demontat-o de la docuri că nu avea unde să pună cuviosul Macarie biserica de campanie.
*
Nisos a fost nevoită să detoneze cuplările dintre punte și motoare și să le ejecteze înainte de a explozie. Nu au reușit să se distanțeze și explozia a avariat sever puntea, care e în continuare în orbită de coliziune cu o stea. Dacă am avea cu ce să o tragem de acolo, ce frumos ar fi. Poate se roagă cuviosul Macarie foarte tare și o mișcă cu puterea rugăciunii, nu?
*
A venit și idiotul la mine cu tonul ăla mieros. „Măi Stelică, sigur nu se poate face ceva? Inginerești și tu ceva, cum ai făcut până acuma!”. Și îi zic „Măi Aristide, dacă aș fi putut să scot o rază de tractare din cur, vedeai cum îți iese de la baie periuța de dinți prin aer deja”. I-a picat fața.
*
De fapt am zis „Nu” scurt și atât. Aș fi vrut s-o zic pe aia cu periuța de dinți dar mi-a venit mai încolo replica. Sunt supramuncit, beat și nedormit, n-am cum să dau și dume la timp în condițiile astea. Sunt și eu om. Nici pe-aia cu Dunărea n-am zis-o, dar în alte condiții aș fi putut să o zic.
